Sfinții zilei
Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia.
Gândul zilei
„Ai nădejde, căci undeva, într-un departament al Raiului, sunt îngeri-contabili. Toate dăţile când ai trecut câte un bătrân strada, când ai hrănit un câine vagabond, când i-ai strecurat în palmă unui nevoiaş o sumă consistentă de bani, când ai stat la serviciu peste program fără nici un beneficiu decât acela de a face lucrări de calitate, când ai ajutat un om pierdut, când ai transportat pe cineva cu maşina fără să-i ceri nimic, când te-ai oferit voluntar să cureţi parcurile de gunoaie, să-i ajuţi la lecţii pe copiii din orfelinat şi să joci şah cu bătrânii de la azil, lăsându-i să câştige de fiecare dată, când ai avut puterea să ierţi ce era de neiertat, să zâmbeşti când îţi venea să plângi, să iubeşti când omeneşte era de urât… ai nădejde!
Cineva scrie undeva, cu un condei magic, toate virtuţile tale. Şi la scadenţa facturii, te vei umple de harul lui Dumnezeu. Ai să vezi cândva că orice faptă îşi are răsplata, de aceea tu să gândeşti mereu bine, să vorbeşti mereu bine şi să faci mereu bine. Şi binele ţi se va descoperi.” – Pr. Efrem Filotheitul.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia
„Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm.
Pe cuvântătorii luminători cei neînserați, pe cerurile cele cuvântătoare, care au strălucit mai mult decât soarele pe pământ, pe mucenicii cei Dumnezeiești ai lui Hristos, cu cântări duhovnicești și cu credință să-i cinstim pururea.
Din rădăcina elinească cea stearpă, ai răsărit odraslă bine înflorită de Dumnezeu dăruită, Sfinte Galaction, punând înaintea lumii roadele credinței celei neschimbate.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cu știință desăvârșită căutând credința cea către Hristos, ai alergat spre cunoștința Lui. Și aflând dar Dumnezeiesc, ca o mireasă te-ai logodit cu El, Sfântă Epistimia.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin(a Născătoarei).
Înecatu-m-am eu ticălosul în adâncul multelor mele fapte, dar către tine scap, Maica lui Dumnezeu cea Bună: dă-mi mână de ajutor și mă izbăvește. Amin!”
Pilda zilei
Timpul salvării
Un călugăr bolnav de vreo 30 de ani era ținut la pat. Nu se putea ridica decât puțin, cu ajutorul unei pârghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu să-l ia, pentru că nu mai putea îndura pe pământ suferința aceasta pe care o răbda de 30 de ani.
Să-l ia Dumnezeu. Și dormind el, a venit un înger în vis și i-a spus:
„Dumnezeu ți-a auzit rugăciunile și m-a trimis să stau de vorba cu tine. Ai făcui niște greșeli mari, rămase nepocăite, de aceea ți-a fost dată suferință această aici pe pământ, ca să nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu îți propune o învoială: Vrei să petreci trei ceasuri în iad. sau încă 30 de ani aici pe pământ în această suferință?”
A stat omul și s-a gândit: oricât de lungi ar fi trei ceasuri în iad, sunt mai scurte decât atâția ani de suferință pe pământ, pe care n-o mai pot îndura. I-a spus îngerului:
„Accept să mă duci trei ceasuri în iad.„
Îngerul l-a lut de mânĂ, și l-a dus în împărăția întunericului, și l-a lăsat acolo. Și acolo au început suferințele. Și a stat un ceas, și a stat trei, dar îngerul n-a mai venit. Și a stat 3 zile, și 3 ani, și 30 de ani și 300 de ani, după socotealA lui, și îngerul n-a mai venit.
La un moment dat, când își pierduse orice nădejde, apăru în fațA lui o lumina. Ridicând ochii îl văzu în sfârșit pe îngerul lui Dumnezeu care îl privea zâmbind. El nu mai avea puterea să se bucure.
Îngerul l-a întrebat: „Dar de ce ești atât de trist?”
El a răspuns doar atât: „Nu credeam că și îngerii lui Dumnezeu mint!”
– „Cum adică să mintă?”, se prefăcu îngerul a-l întreba cu mirare. – „Mi-ai spus că vei veni după trei ceasuri să mă scoți de aici, și iată, au trecut 300 de ani și m-ai uitat.”
Atunci îngerul se uită cu bunăvoința la el și-i spuse:
„Te înșeli amarnic dragul meu. N-a trecut decât un ceas, și mai ai două.”
Atunci omul se agață de aripa îngerului și-l imploră: „Îngere al lui Dumnezeu, ia-mă, du-mă de aici și lasă-mă pe pământ cu suferințA mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu mă mai lăsa aici!”
Și îngerul l-a luat de mâna și i-a spus: „Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile tale și te-a eliberat.”
În clipă aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptieră arată că trecuse o ora de când adormise.
În iad, o oră a fost cât trei sute de ani. – IPS Antonie Plămădeală.
Sursa: Realitatea Spirituala
