Sfinții zilei
†) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor (ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală).
Duminica a 24-a după Rusalii; Ap.Efeseni 2, 14-22; al Sfântului : Efeseni 4, 7-13; Ev. Luca 8, 41-56 (Învierea ficei lui Iair); a Sfântului: Matei 11, 27-30; glas.1, voscr.7.
Sfântul Dimitrie cel Nou s-a nascut în Basarabi, un sat din Bulgaria, în secolul al XIII-lea. A intrat de tânăr într-o mănăstire, dintr-o peșteră apropiată locurilor natale. Nu știm cât timp s-a nevoit în această peștera și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între doua lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele sale au ramas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui.” Părinții merg la locul indicat în vis, lângă râul Lom și găsesc trupul neputrezit al sfântului între doua pietre. Moaștele Sfântului Dimitrie au fost așezate în biserica din Basarabi. Au rămas aici până în anul 1774, când generalul rus Petru Saltacov le dăruiește lui Hagi Dimitrie, un negustor de origine macedoromană. Generalul avea de gând să le ducă în Rusia, dar la insistențele boierului Hagi Dimitrie, le-a lăsat închinătorilor de aici. Ele au fost așezate cu cinste în actuala Catedrală patriarhală din Bucuresti, pe 13 iulie 1774, sub păstorirea mitropolitului Grigorie al II-lea (1760-1787), în timpul ocupației rusești a Țării Românesâști (1769-1774). Sfântul Dimitrie cel Nou a fost proclamat ocrotitor al Bucureștilor în anul 1792, în vremea mitropolitului Filaret al II-lea (1792-1793). Datorită cinstirii sale, patriarhul Justinian Marina propune Sfântului Sinod generalizarea cultului său în Biserica Ortodoxă Română. Proclamarea canonizării Sfântului Dimitrie a avut loc în 1955 și a primit ca zi de prăznuire data de 27 octombrie.
APOSTOLUL ZILEI
Ap. Efeseni 2, 14-22
Fraților, Hristos este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii, desființând vrăjmășia în trupul Său, legea poruncilor și învățăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea, și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia. Și, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe, și pace celor de aproape; că prin El avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh.
EVANGHELIA ZILEI
Ev. Luca 8, 41-56
În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit. Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Gândul zilei
„Omul orb duhovnicește nu vede nici pe Dumnezeu, nici împărăția cea veșnică, nici pe sine nu se vede așa cum este, nu vede nici menirea pentru care a fost zidit omul, nu vede nici moartea care îl așteaptă, apoi înfricoșătoarea Judecată. Ce poate fi mai trist și mai nefericit decât aceasta? Omul nu recunoaște că este orb și lucrează și viețuiește numai după lucruri deșarte și vremelnice. Este ca un om fără minte care aleargă după năluciri. Dar vine la un moment dat și moartea la care nu s-a gândit niciodată și se trezește total nepregătit în făța Judecății lui Dumnezeu.”- Sfântul Ignatie Briancianinov
Rugăciunea zilei
„ Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ție: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Sfinte PreaCuvioase Dimitrie roagă-te pentru noi, Amin!”
Pilda zilei
Sfântul Dimitrie cel Nou, Basarabov, Sfântul desculț…
Pe când păştea vitele în satul Basarabov, pe atunci fiind păstor, Sfântul Dimitrie cel Nou a călcat cu piciorul într-un cuib de pasăre şi din greşeală a omorât puişoriidin acel cuib.
Mustrat de conştiinţă, şi-a pedepsit piciorul vinovat şi nu l-a mai încălţat trei ani de zile, umblând cu el desculţ vară şi iarnă, răbdând cu bărbăţie gerul iernii şi loviturile pietrelor.
Sursa: Realitatea Spirituala
