Sfinții zilei
Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala; Așezarea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida.
Duminica a 22-a după Rusalii; Ap. Galateni 6,11-18; Ev. Luca 16, 19-31 (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr); glas 2, voscr.8.
APOSTOLUL ZILEI
Ap. Galateni 6, 11-18
Fraților, vedeți cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câți vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiați împrejur, numai ca să nu fie prigoniți pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiați voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! Că, în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Și, câți vor umbla după dreptarul acesta, pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, că eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.
EVANGHELIA ZILEI
Ev. Luca 16, 19-31
Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.
Gândul zilei
„Dumnezeu vine și ascultă, dar noi nu suntem întotdeauna capabili să primim ceea ce El ne dă. Există un loc minunat și totodată înfricoșător la Sfântul Simeon Noul Teolog, care spune că dacă cineva se apropie de Împărtășanie mecanic, fără o relație vie cu ceea ce face, fără pocăință, atunci Dumnezeu, Care nu dorește ca omul să fie ars în Împărtășirea Sfintelor Taine, cumva întoarce Pâinea în starea de pâine, iar omul primește pâine, e adevărat, sfințită, dar nu se împărtășește pe deplin din Taină. Aici trebuie să reflectăm. Este minunat în viața duhovnicească că nimic nu este mecanic. Nu putem să ne pocăim mecanic, să ne împărtășim mecanic; trebuie să ne schimbăm lăuntric. Dacă în noi nu există nimic profund, Dumnezeu va răspunde la ceea ce este, dar dacă venim cu un sentiment că nu avem nevoie de nimic special, doar că ne-ar face plăcere să ne împărtășim, acesta nu este un temei suficient.” – Mitropolitul Antonie de Suroj.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea de duminică pentru tihna sufletului
„De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea când stau și cuget că numai Tu singur ești Dumnezeu, Sfânt, Înțelept, Milostiv, Purtător de grijă, Bun, Puternic, Necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină altor dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la orice mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre. Dăruiește-mi pocăință adevărată, ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a aproapelui meu. Amin!”
Pilda zilei
Povestea picăturii de iubire
A fost odată ca niciodată un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
– Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?
Maestrul îi spuse:
– Nu eșți singurul care este separat de adevăr, mai sunt și alțîi. Îti voi spune douăsprezece povestioare care îti vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul și chiar
de ti se va părea că le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povești vor capătă proporții uriașe și până vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmpla cu mulți oameni. Trăiesc în launarta, la urmă urmei, ea era în mijlocul Oceanului și
nu știa nimic despre Ocean.
A nouă poveste:
O picătură din Ocean chema toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
„Prin puterea cu care am fost investită” spuse picătură din Ocean, „prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteți excluse din Ocean.”
A unsprezecea poveste:
„Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătură nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.
A doisprezecea poveste:
„Dacă aș putea cuprinde” gândi o picătură „fiecare picătură cu dragostea mea atunci aș deveni Oceanul.”
Cum gândi această, picătură începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău și deși era capabilă de o mare iubire, picătură nu putu să o ierte. Și pentru că nu putu să-și reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul.
Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
– A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul ?
Și maestrul îi spuse ultima să poveste:
Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce caută Profunzimea Oceanului. Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare și deodată Oceanul îi spuse:
„Tu și cu mine, noi suntem una.” Și Oceanul își deschise larg brațele și îmbrățișa picătura, și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii.
Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafață Oceanului și prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
„Află astfel, o ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa pe cei ce o doresc cu adevărat.”
„Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toată inima:
„O picătură nu poate deveni atât de murdară încât oceanul să nu o poată curața”
Sursa: Realitatea Spirituala
