Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!
Sfinții zilei
Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului, întâiul Episcop al Ierusalimului; Sfântul Cuvios Macarie Romanul.
Duminica a 23-a după Rusalii; Ap.Efeseni2, 4-10; Ev. Luca 8, 26-39 (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor); glas.2, voscr.8.
Duminica a 23-a după Rusalii, – Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor – În Sfânta Evanghelie, ne arată bărbatul chinuit de demoni din cetatea Gherghesenilor, ce nu se îmbrăca cu haine, căuta singurătatea, nu comuniunea, dorea înstrăinarea, nu apropierea de oameni. Viaţa lui era un chin, deşi era viu, totuşi el trăia printre cei morţi, adică în morminte. El era mort din punct de vedere spiritual şi din punct de vedere social. Demonizatul nu mai gândește cu propriile sale facultăți sufletești, deoarece este posedat; adică mintea și trupul lui nu-i mai slujesc lui, ci sunt folosite de demonii care îl chinuiesc. Cineva a intervenit pe lângă Isus pentru ca acest om să se vindece. Domnul Isus Hristos Î-și arată mila față de omul demonizat, redându-i sănătatea și libertatea. Când Isus sa apropiat de om să-l elibereze i sa cerut de către legiune care a pus stăpânire pe acest om, să intre în porcii. Hristos cunoaște că sufletul omului are o valoare infinită ce nu se poate compara cu nimic în lumea aceasta. Învățătura Mântuitorului care ne spune: „Ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă dacă își pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?‘ (Marcu 8, 36-37). Locuitorii din ținutul Gherghesenilor erau preocupați de comerțul cu porci, erau legați prea mult de câștiguri materiale și prea puțin de viața duhovnicească. Dumnezeu uneori folosește mijloace mai aspre pentru a ne chema la El, spre viața duhovnicească, spre mântuire. Locuitorii cetății Gherghesenilor, fiind înspăimântați L-au rugat să plece, dar nu știm dacă din cauza pagubei, prin faptul că a permis demonilor să intre în turma de porci sau să-i mustre și în alt mod. Oameni din acest ținut, cuprinși de frică, nu au gândit să-I mulțumească lui Isus pentru vindecare, și nici nu s-au bucurat de eliberarea unui om posedat, neavând recunoștință și nici nu sa văzut din partea lor pocăință. Mântuitorul le-a respectat dorința, dar omul pe care îl vindecase, ce trăia înainte ca un sălbatic, a devenit pașnic și liniștit și-L ruga pe Isus să-l ia cu Sine, oriunde va merge. Se simțea bine Lângă Isus și simțea puterea iubiri Lui milostive. Isus nu îl ia cu El, îi încredințează o altă lucrare: „Spune tuturor cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu.”(Luca 8, 39). Mântuitorul a făcut prin acest om un misionar-mărturisitor și a vorbit tuturor milostivirea lui Isus, și a ajuns să fie un dascăl al recunoștinței. Evanghelia de astăzi ne învață să-L mărturisim pe Dumnezeu ca fiind milostiv și binefăcător și să-I aducem mulțumire prin rugăciune și prin fapte bune. Deci, Iisus ne cere ca să fim misionari-mărturisitori acolo unde ne aflăm, să propovăduim iubirea Lui și să spunem cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina
O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința? Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință și nici durere pe care să nu le poți alina. Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Gândul zilei
„Prieten adevărat este cel care se preocupă de sănătatea ta sufletească și trupească. Acesta este prietenul adevărat, cel care te pune la picioarele lui Hristos.” – Avva Iosif Isihastru
Știai că?
Cazania este o carte bisericească , care cuprinde istorisiri a vieții sfântului din ziua respectivă, precum și predici pentru duminici și sărbători, în care se comentează textele evanghelice. Cea mai cunoscută este Cazania lui Vaarlam, ce a contribuit în mod hotărâtor la consolidarea limbii române literare fiind unul din monumentele de limbă română veche , tipărită la Iași în 1643 de mitropolitul Varlam.
Pilda zilei
Semnul cuielor
Trăia un om, demult. El avea un fiu tare neascultător, care îi făcea tot soiul de necazuri. Ajunsese bietul om să se gândească cu teamă la ziua care urma. A început să bată câte un cui, în tocul uşii, pentru fiecare greşeală a fiului său. Când tocul uşii s-a umplut de cuie, încât părea un arici, omul şi-a chemat fiul şi i-a spus:
– Am bătut câte un cui, pentru fiecare greşeală a ta!
Fiul s-a speriat, văzând mulţimea cuielor şi a hotărât în sinea lui să răscumpere fiecare greşeală cu o faptă bună.
După prima faptă bună, şi-a chemat tatăl în faţa uşii, rugându-l să scoată un cui.
În ziua, în care a scos ultimul cui, tatăl şi-a îmbrăţişat fiul, bucurându-se împreună cu el. Fiul l-a strâns la piept şi a văzut că tatăl său plângea.
– De ce plângi? Ar trebui să fii fericit şi mulţumit că ai putut să scoţi toate cuiele.
– E adevărat, cuiele au fost scoase, dar semnele, semnele au rămas!
