Sfinții zilei
Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei; Sfântul Mucenic Vaniamin diaconul (Denia Acatistului Bunei Vestiri).
Sfântul Mucenic Ipatie s-a născut în Cilicia și a fost episcop în Gangrei. A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. În timp ce se întorcea de la Constantinopol,a fost prins și bătut de ereticii novatieni. O femeie din grupul acestora l-a lovit pe sfânt cu o piatră în cap și în urma acestei lovituri, Sfântul Ipatie a trecut la cele veșnice. Femeia a înebunit în clipa în care a văzut moartea acestuia. Mai târziu, a fost dusă la mormântul sfântului unde va primi vindecarea. După tămăduire, această femeie își va petrece toată viața în lacrimi și rugăciune.
Denia Acatistului Bunei Vestiri sau Slujba Imnul Acatist este oficiata în fiecare an, vineri seara, în săptămâna a V- a din Postul Sfintelor Paști. Sărbătoarea își are originea în intervenția miraculoasă a Fecioarei Maria în timpul atacării Constantinopolului de către persi și avari, în 7 august 626. În timp ce împăratul Heraclie se afla într-o expediție în Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a făcut procesiuni cu lemnul Sfintei Cruci, cu icoana „nefăcută de mână” a lui Hristos și veșmântul Maicii Domnului și a încurajat poporul să înalțe rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu. Râvna locuitorilor a fost atât de intensă, încât au reușit să respingă inamicul. În semn de mulțumire, întreg poporul capitalei a petrecut noaptea victoriei cântând în picioare Imnul Acatist în biserica Maicii Domnului de la Vlaherne.
Comemorarea zilei de 7 august, ca zi de ajutor dat de Dumnezeu împotriva dușmanilor, a fost mutată în secolul al VIII-lea pe data de 25 martie, de Patriarhul Gherman. În secolul al IX-lea, aceasta era sărbătorită la sfârșitul Postului Sfintelor Paști, iar mai târziu a fost fixată în săptămâna a V-a din Postul Mare. În lucrarea „Triodul explicat”, Makarios Simonopetritul afirmă că această comemorare nu este însemnată doar pentru locuitorii Constantinopolului din vechime, ci și pentru noi, cei care suntem asediați neîncetat de diferite patimi. Așadar, acum nu mai vorbim de un atac asupra unei cetăți, ci de un atac asupra ființei noastre din partea demonilor. Cerem, așa cum au cerut cei din vechime ajutor, că și noi să ieșim din această luptă victorioși.
Rugăciunea zilei
Rugaciune puternică către Dumnezeu Tatăl
„Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Cel Care ai binevoit ca Fiul Tău Cel Unul-Născut să Se întrupeze dintr-o femeie neispitită de nuntă și să Se facă om pentru a noastră mântuire, Cel Care ai trimis totodată și pe Gavriil, Arhanghelul Tău, spre a binevesti zămislirea Ta cea fără de sămânța Sfintei Fecioare Maria, mai înainte de veci rânduită drept locaș al acestei Taine înfricoșătoare, dinainte-cunoscută Ție și Cuvântului Celui dimpreună-veșnic cu Tine; Tu însuți, pentru rugăciunile ei și ale tuturor Sfinților Tăi, binevestește sufletelor noastre prin Harul Tău iertarea păcatelor și bucuria cea de neînstrăinat; binecuvântează poporul Tău cu pace; dă-ne să cunoaștem calea pe care, pășind, vom plăcea bunătății Tale, și ne călăuzește spre a Ta Împărăție cerească. Cu îndurările Hristosului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și Bunul și de-Viață-făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
Cele 9 Fericiri
„1. Nu poți să fii fericit dacă nu ai „sărăcia duhului” de sine…
2. După ce ai dobândit-o, vin lacrimile mângâietoare care adaugă fericire…
3. Acestea te fac să fii blând, să ierți ușor, iar blândețea și această stare aduc și mai multă fericire…
4. Urmează o sete de dreptate, iar iubind dreptatea devii iarăși fericit…
5. Realizezi că dreptatea se face, se împlinește fiind milostiv, iar milostivirea adăugă mai multă fericire…
6. Acestea curăță inima și o fac neprihănită, iar răsplata inimii neprihănite este iarăși fericirea…
7. Toate de până aici te ajută să fii făcător de pace, care este o altă condiție a fericirii, pentru că stinge toate conflictele…
8. Urmează prigonirea pentru dreptate pentru care te fericește Dumnezeu…
9. Ultima treaptă este măsura desăvârșirii când chiar dacă ești prigonit, ocârât, nu-ți mai tulbură nimeni starea de fericire, pentru că ai devenit nepătimitor…
Fă aceasta și vei fi fericit!” -Preotul Alin Cristian Preotu
Știai că?
Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unice în serviciul liturgic ortodox. Deniile pot fi considerate slujbe specifice deoarece sunt săvârșite numai în două săptămâni ale acestuia și anume: în săptămâna a cincea (Denia Canonului celui Mare, respectiv Denia Acatistului Bunei Vestiri) și a șaptea (începând cu seara Floriilor până vineri seara, inclusiv). Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Denia este de fapt slujba utreniei care se săvârșește în ajun, seara. Nu trebuie confundată cu privegherea care se săvârșește în ajunul praznicelor mai importante.
Acatistul (de la grecescul Akathistos) este un imn de laudă alcătuit din 13 condace și 12 icoase, care descriu și proslăvesc episoade din viața și minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului sau ale unor sfinți. În sens propriu, cuvântul „akathistos” înseamnă „a sta în picioare”, ceea ce indică faptul că cei ce ascultau acest imn nu stăteau în genunchi (care este un alt fel de ședere), ci drepți, în picioare. Acatistul are la origine condacul bizantin, un poem alcătuit din 18-24 de tropare sau strofe, fiecare cu câte 20-30 de versuri, aranjate în acrostih (în ordinea alfabetică grecească), fiecare strofă având același număr de silabe și aceleași accente metrice ca și prima strofă. Aceste tropare erau precedate de o strofă aparte, ce avea în comun doar glasul (nu și melodia) și refrenul. Reprezentantul prin excelență al acestui gen imnografic foarte cultivat în literatura bizantină este Sfântul Roman Melodul, în cântările căruia condacul bizantin atinge dezvoltarea maximă și perfecțiunea. Cel mai vechi imn de acest gen care s-a păstrat în întregime în cărțile de ritual (Ceaslov și Triod) și se întrebuințează încă în serviciul bisericii, în extensiunea lui de odinioară, este Acatistul Bunei Vestiri sau al Maicii Domnului, care se citește în cadrul Deniei din seara de Vineri a Săptămânii a cincea din Postul Mare. Acesta reprezintă o înflorire a poeziei liturgice, nici o altă compoziție nu a egalat-o prin frumusețe și popularitate. Acatistul Bunei Vestiri a servit ca model pentru numeroase imnuri liturgice alcătuite mai târziu în cinstea sfinților sau a unor sărbători care, deși iau forma și extensiunea condacelor de odinioară, nu se mai numesc condace, ci acatiste. Denia Acatistului Bunei Vestiri reprezintă un oficiu votiv pentru eliberarea cetății și un imn centrat în principal pe Buna Vestire. Multă vreme sinaxarele i-au atribuit redactarea patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII ) în urma salvării Constantinopolului de invazia perșilor și avarilor din 7 august 626. Până nu de mult savanții moderni, bazați mai cu seamă pe analiza atentă a textului păreau să fi ajuns la un consens în ce priveste atribuirea imnului Acatist lui Roman Melodul. Recent însă, specialiștii înclină să împingă datarea compunerii lui înainte de Roman Melodul. Acatistul Bunei Vestiri este un imn de laudă și mulțumire adresat Fecioarei Maria, alcătuit din 13 condace (astăzi, condacul este doar o strofă scurtă) și 12 icoase (strofă mai lungă, ce dezvoltă tema condacului, sub forma stihurilor ce încep cu exclamația „Bucură-te!”). Împreună cu acatistul se cântă Canonul Bunei Vestiri, alcătuirea lui Iosif Imnograful, căre-i împrumută unele expresii și îi este asemănător prin forma, amplificând salutarea îngerului („Bucura-te!”) și legând de ea expresii antinomice ce exprimă realizarea în Fecioara Maria a prefigurărilor Vechiului Testament și caracterul neînțeles al întrupării. În acest sens, Maica Domnului este numită „noul rai”, „scara lui Iacob”, „marea” care l-a înghițit pe faraonul spiritual, „piatra” din care a țâșnit apa care i-a adăpat pe evrei în pustie și „stâlpul de foc” care i-a călăuzit, „pământul făgăduit” și „mana”, „rugul aprins”, „lâna acoperită de rouă a lui Ghedeon”, „sfeșnicul”, „vasul cu mana” și adevăratul „cort al marturiei” etc. Canonul este cântat împreună cu „irmoase” care nu sunt însă ale lui Iosif, ci sunt atribuite Sfântului Ioan Damaschinul. Acestea au cunoscut un foarte mare succes în imnografia bizantină, fiindcă le regăsim adeseori întrebuințate în cult sub forma catavașiilor Bunei Vestiri. Acest adaos a permis în același timp afirmarea clară a legăturii Acatistului cu praznicul Bunei-Vestiri și proiectarea acestuia din urmă în inima ciclului liturgic mobil. Motivul introducerii citirii Acatistului în timpul Postului Mare îl constituie nu doar apropierea de praznicul Bunei Vestiri, ci și învățătura mariologică și hristologică pe care o cuprinde, în nașterea feciorelnică fiind recapitulate și realizate toate figurile Legii și ale Profeților, caci ea este realizarea Marii Taine a planului mai inainte de veci al lui Dumnezeu cu privire la creația Sa.
Pilda zilei
Înţeleptul şi soarta
Când eram tânăr am fost un revoluţionar. Atunci mă rugam: `Doamne, dă-mi putere să schimb lumea`. Pe la jumătatea vieţii mi-am schimbat rugăciunea: `Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei cu care trăiesc şi cu care intru în contact: familia, prietenii, colegii de muncă. Atunci voi fi mulţumit`. Acum când am îmbătrânit şi zilele-mi sunt numărate. Rostesc doar o singură rugăciune: `Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi în bine, ca prin schimbarea mea să-mi ajut și semenii`. Ce bine ar fi fost dacă de la început m-aş fi rugat astfel. Nu mi-aş fi risipit viaţa.
Sursa: Realitatea Spirituala
