Sfinții zilei
Sfântul Mucenic Polieuct; Sfântul Ierarh Petru, Episcopul Sevastiei.
Sfântul Mucenic Polieuct era un ostaș creștin originar din Meletina, Armenia și a trăit în secolul al III-lea, în timpul împăraților Deciu și Valerian. Sfântul era căsătorit cu fiica lui Felix, Paulina, iar după declanșarea persecuției împotriva creștinilor, atât Paulina cât și tatăl ei, au încercat să îl convingă pe ostaș să renunțe la credința sa. Polieuct nu a dorit să se lepede de Hristos, astfel că, din această pricină a suferit o moarte martirică prin decapitare. Ordinul uciderii a venit tocmai din partea socrului său, care a primit împuternicire de la împărat de a persecuta creștinii.
Sfântul Ierarh Petru, episcopul Sevastiei a făcut parte din familia retorului Vasile, orginar din provincia Pont și era cel mai mic din cei zece frați. Mama Sfântului Petru era din Cezarea Capadociei și se numea Emilia. Aceasta împreună cu bunica Macrina i-a crescut pe prunci în duh creștin, astfel că trei dintre aceștia au ajuns episcopi: Vasile, Petru de Sevasta, Grigorie de Nyssa, cinci monahi: cei trei dinainte plus Naucartios și Macrina cea Tânără, iar șase vor deveni sfinți în familia mare: Sfânta Macrina cea Bătrână, Sfânta Emilia (mama lui), Sfântul Vasile de Nyssa, Sfântul Petru și Sfânta Macrina cea Tânără, potrivit basilica.ro. Sfântul Ierarh Petru a intrat în obștea mănăstirii fratelui său Vasile, unde i-a urmat ca egumen în anul 362. Acesta a fost ales Episcop al Sevastiei în anul 380, în locul lui Eustație, iar un an mai târziu a participat la Sinodul al II-lea Ecumenic din Constantinopol. Sfântul a trecut la cele veșnice în anul 387.
Rugăciunea zilei
Rugăciune a Sfântului Eustratie, de vindecare.
„Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine Doamne, că ai căutat spre smerenia mea şi nu m-ai dat în mâinile vrăjmaşilor, ci ai mântuit din nevoi sufletul meu. Şi acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta şi să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu şi dureros îi este să iasă din acest ticălos şi spurcat trup al meu. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine şi să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele făcute de mine cu neştiinţa şi cu ştiinţa în viaţa aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne, şi să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor diavoli, ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciţi şi luminaţi. Dă slavă numelui Tău celui sfânt şi cu puterea Ta mă ridică la dumnezeiasca Ta judecată. Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă arunce pe mine, păcătosul, în adâncul iadului, ci stai lângă mine şi-mi fii mântuitor şi sprijinitor, pentru că muncile acestea trupeşti veselie sânt robilor Tăi. Miluieşte, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile vieţii acesteia, şi curat pe el prin pocăinţă şi mărturisire îl primeşte, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
Ziua Sfinţilor Îngeri
Lunea are o deosebită semnificaţie. Deşi în accepţia curentă a calendarului civil ea apare ca prima zi a săptămânii, în realitate, liturgic vorbind, ea este a doua. Prima zi, este duminica. Şi cum duminica aminteşte în primul rând de prima zi în care Dumnezeu a început creaţia lumii, a părut firesc ca Sfinţii Părinţi să rânduiască ziua de luni pentru a fi închinată primelor făpturi create de Dumnezeu înaintea lumii văzute, adică Sfinţilor Îngeri, ca mijlocitori între Dumnezeu şi om. De aceea, în slujbele zilelor de luni vom întâlni îndeosebi cântări închinate îngerilor. Nu întâmplător, ziua de luni este consacrată liturgic ca zi de pocăinţă. Acesta este şi motivul pentru care vieţuitorii din mănăstiri şi chiar unii credincioşi mai râvnitori aleg să postească în această zi, alături de zilele de miercuri şi vineri. De multe ori, acest post de luni este o expresie a pocăinţei personale, dar şi o manifestare a evlaviei faţă de îngerul nostru păzitor. Este de reţinut că Nicolae Steinhardt, când a fost botezat în temniţă şi i s-a spus că i s-a încredinţat şi un înger păzitor odată cu numele, a postit tot restul vieţii în ziua de luni, iar seara, la Acatist, stătea de vorbă cu îngerul său păzitor. El numea lunea ziua lui cerească. – Mănăstirea Dumbrava,jud. Alba
Știai că?
Odăjdii sun veșminte liturgice numite și veşmintele speciale pe care le îmbracă slujitorii Bisericii în timpul săvârşirii sfintelor slujbe ale cultului divin public ortodox. Ele sunt deosebite pentru cele trei trepte clericale (diacon, preot, episcop). Diaconii poartă în timpul slujirii un veşmânt lung, cu mâneci largi numită stihar, peste care încrucişează pe umeri şi spate o fâşie lungă şi îngustă, de stofă brodată cu fir, numită orar, la încheietura mâinii, peste marginea mânecii largi, a stiharului, se pun nişte fâşii, strânse ca nişte manşete, numite mânecuţe. Preotul poartă, la slujbele liturgice, stihar şi mânecuţe, dar are în plus epitrahilul, brâul sau cingătoarea, cu care se încinge peste stihar, şi felonul, un fel de pelerină lungă, care se pune peste stihar. Arhiereii (episcopii) folosesc şi ei aceste veşminte, dar au în plus alte trei piese, specifice: omoforul, sacosul şi mantia precum şi anumite ornate sau insigne arhiereşti: mitra, epigonatul sau bederniţa, engolpionul, crucea pectorală, cârja, dichero-tricherele şi vulturul (potnoj. La început, toate aceste odăjdii erau de culoare albă; mai târziu au început a fi confecţionate din ţesători tot mai scumpe şi de culori diverse (galben, roşu, albastru, verde, mov şi negru pentru slujbele funebre).
Pilda zilei
Gânduri frumoase exprimate de părintele Cristian Deheleanu de la Biserica Sfântul Gheorghe cel Vechi din București
,,Am învățat că scopul primordial vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci, să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu. Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt, trebuie să îmi fac datoria! Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate! Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul, crezând că faci binele. Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți! Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu. Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia. Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste. Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea. Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat… Am învățat că dacă vrei să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o… scuză… Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta. Ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos! Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul. Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine. Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor… Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe! Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în haita lupilor! Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie… Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump! Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit. Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Hristos sunt plini de Cer! Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți!!! Am învățat că acolo unde sunt prăpastii între oameni, nu e eficient să ridici garduri. Ci să construiești poduri! Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina. Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf… Am învățat că orice vârf aș cuceri, nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt. Am învățat că aproape toți oamenii îl iubesc pe Dumnezeu. Dar numai puțini dintre ei se și tem de El! Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți. Ci îi desăvârșește pe cei aleși. Știu la ce distanță este Dumnezeu de noi. La o îndoire de genunchi! Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Hristos. Dincolo de El, nu mai este nimic. Știu unde mă voi duce: ACASĂ! Ce am învățat eu până acum, pot rezuma astfel: … mai am atât de multe de învățat!!!”
