Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

† Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului; Sfânta Mare Mucenică Anastasia.

Sfântul Petru Movilă s-a născut la Suceava, în 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, mai târziu domnitor în Muntenia şi Moldova. De mic copil a învăţat carte şi a fost crescut în frica de Dumnezeu, sub povăţuirea unchiului său Gheorghe, Mitropolitul Moldovei, care, împreună cu un alt unchi al său, Ieremia, domn al Moldovei, au ctitorit Mănăstirea Suceviţa. De aceea îndrăgea de mic viaţa călugărească şi avea o deosebită evlavie la Sfântul Ioan cel Nou, ale cărui cinstite moaşte ocroteau Moldova. După uciderea tatălui său, în 1611, Petru a pribegit cu familia în Muntenia, apoi s-a aşezat definitiv în Polonia. Aici el şi-a continuat studiile la şcoala ortodoxă a „Frăţiei” din Liov, unde a învăţat nu numai teologia, ci şi multe limbi străine, dar în special limbile greacă şi latină. După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, a fost nevoit să facă şi studii militare. Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit mai degrabă un iscusit ostaş duhovnicesc în apărarea Ortodoxiei. Situaţia ortodocşilor din Ucraina din acea perioadă era una foarte grea, mai ales în timpul regelui Sigismund al 3-lea, care a interzis total Ortodoxia, confiscând multe biserici şi chiar averile personale ale creştinilor ortodocşi care refuzau unirea cu Roma. Sa retras la Rubejovka, nu departe de Kiev, unde a ctitorit o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.De aici mergea adeseori la Lavra Pecerska (adică ,,a Peşterilor”), rugându-se Sfinţilor Cuvioşi ale căror moaşte întregi se află acolo, ca să-l călăuzească în viaţă. Sfântul Petru Movilă a intrat în obştea Lavrei Pecerska, unde a fost călugărit, la doar câteva luni a fost ales egumen al mănăstirii, iar la 31 de ani a fost ridicat la treapta de arhimandrit. În cei cinci ani de stăreţie a tipărit multe cărţi şi a pus temelia unui colegiu, care în 1633 va deveni Academia Duhovnicească de la Kiev. A fost ales apoi Mitropolit al Kievului, Galiţiei şi a toată Rusia Mică. Ca mitropolit, vreme de 13 ani a tipărit  cărţi bisericeşti cu conţinut apologetic, dintre care cea mai cunoscută este „Mărturisirea Ortodoxă”, adoptată la Sinodul de la Iaşi în 1642, ca mărturisire de credinţă a întregii Biserici Răsăritene. Sfântul Ierarh Petru Movilă nu a uitat nici de poporul român, el trimiţând tipografii la Târgovişte, Câmpulung, Govora şi la Iaşi. S-a mutat la Domnul în ziua de 22 decembrie 1646, la Kiev.

Sfânta Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.

Rugăciune zilei

Rugăciune către Sfântul Ierarh Petru Movilă Icos 1.

“Ales fiind de Dumnezeu din pântecele maicii tale spre a deveni păstor vrednic al Bisericii Ortodoxe, împodobit cu smerita cugetare și credință neclintită, prin ispitele vieții ai trecut neșovăielnic, căci ai avut ca țintă neschimbată odihna în sălașele cerești. De aceea, te rugăm primește de la noi cântarea aceasta: Bucură-te, făclie duhovnicească; Bucură-te, slujitor al Ortodoxiei; Bucură-te, purtător al harului Sfântului Duh; Bucură-te, strănepot al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare; Bucură-te, cel ce te-ai dăruit cu totul Bisericii; Bucură-te, întărire a credincioșilor; Bucură-te, alungare a înșelăciunii; Bucură-te, cel ce te-ai ostenit pentru Hristos; Bucură-te, lumină a sufletelor tulburate; Bucură-te, purtător al cuvintelor sfințite; Bucură-te, povățuitor al Bisericii; Bucură-te, păstor credincios; Bucură-te Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!”

Gândul zilei

„Nu te înfricoșa deloc, căci frica vine de la cel viclean, ca să ne dezarmeze și să ne ia robi. Ai nădejde în Cel care a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi!” (Evrei 13, 5) – Avva Efrem Filotheitul.

Știai că?

Mana, sau hrana cerească,  numită și  „pâine cerească“, „pâine îngerească“, se referă la hrana pe care Dumnezeu le-a dat-o zilnic evreilor în pustia Sinai, când, după dezrobirea din Egipt, se întorceau în Şara Făgăduinţei, Canaan, patria dăruită de Dumnezeu prin strămoşul lor, patriarhul Avraam. Mana era un fel de fruct alb, cu gust de pâine şi miere, pe care evreii o găseau în fiecare dimineaţă pe rouă şi o adunau făcându-şi provizii pentru o zi întreagă. În creştinism avem ca hrană spirituală,  Sfânta Euharistie care este „Trupul lui Hristos“, „pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu“; „Eu sunt pâinea vieţii“, aşa cum Însuşi Iisus mărturiseşte despre Sine (Ioan 6, 48 şi 51).

Pilda zilei

Legenda spune că un prunc, înainte de a se naște se întâlnește cu Dumnezeu:

„Dumnezeul meu, eu merg în lume și nu știu ce voi face acolo. Sunt atât de mic și de fragil…”

„Pentru tine am pregătit acolo un înger…”

„Doamne, dar nu știu limba oamenilor, cum o să mă înțeleg cu ei, cum o să mă adaptez?”

„Îngerul pe care ți l-am pregătit te va învăța limba lor…”

„Doamne, am auzit că în lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi?”

„Îngerul pe care ți l-am pregătit o să te apere de rele…fii fără grija…”

„Doamne și cum o să mă pot întoarce la tine?”

„Îngerul pe care ți l-am pregătit o să-ți spună cum te vei putea întoarce la mine.”

S-a lăsat liniștea în ceruri…a sosit timpul ca bebelușul să plece în lume…dar a mai întrebat încet:

„Doamne…cum se numește îngerul pe care mi l-ai pregătit?”

„Numele nu e important…dar tu îi vei spune MAMA…”