Sfinții zilei
Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne; † Sfântul Voievod Ștefan cel Mare; Sfântul Ierarh Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare s-a născut anul 1438 în localitatea Borezști(Bacău). Acesta a fost domn al Moldovei între anii 1457-1504, timp de 47 ani. În timpul domniei sale, Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale. Bătăliile la care participa și victoriile glorioase le-a considerat ca fiind un dar de la Dumnezeu. După victoria de la Turnul Înalt, acesta a postit timp de 4 zile cu pâine și apă. Conform tradiției populare, există 40 de ctitorii sub numele său. Voievodul a trecut la cele veșnice în anul 1504, lăsând în suferință pe toti care îl plângeau ,,ca după un părinte al său’’.În anul 1992 Biserica Ortodoxă Română a luat decizia de a oficializa trecerea în rândul sfinților a acestuia.
Rugăciunea zilei
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință; Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire; Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Ocrotitor al Moldovei și Municipiului Onești.
Evanghelia după Ioan (Capitolul 10, 1-9)
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El:
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe alături, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău. Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin!
-Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Nicolae și ale Sfântului Voievod Ștefan , Doamne , Iisuse Hristoase , ai milă de poporul tău !
Gândul zilei
,,Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele și să ne tămăduim sufletele!’’-Sfântul Nectarie
Știai că?
Agheasma reprezintă apa sfințită în cadrul slujbelor bisericești. Sfințirea apei în cadrul sărbătorii de Bobotează poartă denumirea agheasmă mare. În împrejurarea slujbelor religioase de peste ani, în diferite locuri se numește agheasmă mică.
Pilda zilei
Mă supăr doar când vreau eu
Un călugăr era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: „Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”. Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: „Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare.
“Cand a fost sa moara Stefan”
Pana in ultima zi a domniei si a vietii sale, Stefan a tinut sabia in mana. Grigore Ureche spune ca Stefan cel Mare a murit intr-o zi de Marti, la 2 Iulie 1504, in scaunul sau domnesc de la Suceava, dupa ce a domnit 47 de ani, doua luni si trei saptamani, si a inaltat 44 de minastiri si biserici in toata Moldova, incat pe vremea aceea un duh Crestinesc de sfintenie plutea peste tot pamantul cel binecuvantat al Moldovei.
Pentru faptele sale crestinesti, Dumnezeu Tatal cu mare semn l-a insemnat, caci ca unui adevarat sfant, lui mai dinainte i s-a aratat ziua si ceasul mortii. Intr-o dimineata senina, in a doua zi a lunii lui Cuptor, pe cand se ingana ziua cu noaptea, Stefan chema iarasi linga patul sau pe sotia sa, doamna Voichita, pe Bogdan, domnul cel nou, pe mitropoliti si pe vladici, pe boieri si pe curteni.
Bolnavul se ridica singur de pe pat si porni incet spre tronul domnesc, care era alaturi. Isi puse singur coroana pe cap, prinse sceptrul in mana ca in vremurile lui de marire si, asezandu-se in scaunul domnesc, ridica ochii sai albastri inlacrimati si grai:
- Bucurati-va! Iata ingerul Domnului si Dumnezeului meu m-a vestit ca peste trei ceasuri trebuie sa va parasesc! M-am urcat iarasi pe scaunul Domniei, ca sa va dau binecuvantarea pentru despartire!
Si pentru ca toti incepura sa planga, Stefan le zise: - Nu plangeti. Mergeti si vestiti poporul ca toate durerile mi-au trecut. Peste trei ceasuri nu voi mai fi intre ai mei. Nu plangeti. Dumnezeu Tatal sa va aiba in sfanta Sa paza!
Lacrimi fierbinti curgeau din ochii tuturor, iar el zimbea fericit si fata lui stralucea ca soarele. Dupa trei ceasuri, cel care fusese fala Moldovei, scutul si nadejdea crestinatatii inchise ochii linistit si impacat. Buciumasul primi semn sa sune din bucium ca sa vesteasca poporul ca prorocirea Sfantului Voievod s-a implinit intocmai.
Incepu sa bata iarasi clopotul cel mare de la Sfanta Mitropolie. Iar dupa el incepura sa planga in glasuri de arama mii si mii de clopote de la toate bisericile si doliu greu se intinse de la munte pana la mare. In toate manastirile se tinura priveghiuri si se citira rugaciunile prohodului.
Zilele se strecurara in jale multa si in rasunatorul bocet al clopotelor. Pe urma se intinse alaiul mare de preoti, de osteni, de boieri si de popor. Si Voda, investmantat ca in vremile maririi, cu coroana pe cap, cu sabia si buzduganul alaturi, fu ridicat pe nasalie de boierii mari; clerul isi inalta glasul si pornira. Muzicile ostasesti prinsera a suna, si cand iesi alaiul din cetate se umplura campiile de multime. Calaretii isi duceau in pas caii, iar armele, care alte dati se inaltasera cu fala, acum erau indreptate spre pamant in care si voievodul lor cobora. Mersera multa vreme prin arsita lui iulie de la Suceava spre Putna. Si a fost o adanca zguduire in inimi cand corpul marelui Stefan fu coborat in bolta de piatra. Si fu att de sfasietoare jalea, incat niciodata pana atunci si nici de atunci pana astazi pe pamantul Moldovei o durere ca aceea nu s-a mai pomenit.
Candela Sufletului.
