Sfinții zilei

Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie și Talaleu (Începutul Postului Sfintelor Paști. Zi aliturgică. Canonul Mare).

Postul Sfintelor Pasti începe anul acesta pe 27 februarie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata întâlnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut și sub denumirea de Postul Mare. Ținând seama ca el amintește si de postul celor 40 de zile ținute de Hristos înainte de începerea activității Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. În vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregăti pe cei ce urmau să primească  botezul in noaptea Învierii.

Sfântul Procopie Decapolitul, după cum ne arată numele său, era din părțile Decapolei, regiune situată lângă Marea Galileii. Încă de tânăr a îmbrățișat viața monahala. Sfântul Procopie s-a afirmat ca apărător al icoanelor în timpul perioadei iconoclaste din vremea împăratului Leon Isaurul. Din acest motiv, Procopie a fost arestat și torturat cu sălbăticie. După moartea împăratului Leon, având loc reabilitarea cultului sfintelor icoane in Biserica, Sfântul Procopie s-a întors la viața sihăstrească, unde a viețuit până la o vârstă înaintată. Sfântul Procopie a trecut la Domnul în veacul al IX-lea.

Sfântul Talaleu, sirian de origine, a fost un mare nevoitor din prima jumătate a veacului al VI-lea. Inițial, Sfântul Talaleu a fost monah în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit de lângă  Ierusalim, iar mai apoi acesta a decis sa-și trăiască restul vieții într-un cimitir. In acest loc, timp de mulți ani, a îndurat numeroase atacuri și loviri ale duhurilor necurate. Dumnezeu, l-a învrednicit pe cuvios cu harul facerii de minuni, acesta vindecând și alinând pe cei bolnavi și pe cei aflați în suferință. Sfântul Talaleu a murit in jurul anului 460.

Rugăciunea zilei

Rugăciune care se citește în fiecare post

Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Gândul zilei

„Orice amărăciune și supărare și mânie și izbucnire și defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.” (Efeseni 4, 31-32)

Știai că?

Canonul cel Mare este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminica a perioadei Triodului. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se cântă pe glasul al 6-lea, muzica tristă și lină. Irmosul se cântă de doua ori, la începutul și la sfârșitul cântării. Rugăciunea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă !” este însoțită de metanie mică și de semnul sfintei cruci. Canonul Sfântului Andrei Criteanu se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, la Pavecerniță, iar în întregime se citește joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Pavecerniță. Acest bogat și frumos canon este deodată meditație biblică și rugăciune de pocăință. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria sa conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăiește plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit. Rugăciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului și Sfinților Apostoli arată, în general, legătura dintre pocăință și înviere, dintre vremea Postului și sărbătoarea Paștilor. „Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleși, aduceți acum rugăciunea lui Hristos, ca să trecem toți curgerea postului, săvârșind rugăciuni de umilință și săvârșind virtuți cu osârdie, ca în acest chip să ajungem să vedem Învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă și laudă aducând”. (Cântarea a 3-a, sedealna a 2-a). Maica Domnului, care a purtat în pântecele ei și pe brațele ei pe Hristos-Domnul arătându-L lumii, împreună cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos arată aici taina însăși a Bisericii în care puterea și darul pocăinței devin pregătire și dor de înviere, arvună a vieții veșnice ca legătură de iubire a omului cu Dumnezeu. Mărturisirea și preamărirea Sfintei Treimi în Canonul cel Mare arată că pocăința creștină este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sfânta Treime. Botezați în numele Sfintei Treimi, creștinii reânoiesc taina botezului prin lacrimile pocăinței, mor pentru păcat și înviază sufletește pentru Hristos. Mărturisirea dreptei credințe prin doxologie se leagă strâns de redescoperirea dreptei viețuiri prin pocăință. Milostivirea Sfintei, celei de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi este temelia și puterea care face ca „ușile pocăinței „să devină cale către „porțile Împărăției cerurilor.”

 Pilda zilei

Cele trei cuvinte

Odată, un călugăr pios, care dorea să-și îmbunătățească necontenit viața duhovnicească, căzu în adâncă rugăciune și ceru lui Dumnezeu să-i dea cuvânt de poruncă:
– Doamne, spune-mi ce trebuie să fac, pentru a-Ți împlini mai desăvârșit voia?
Avu atunci călugărul o vedenie în vis, așa. Văzu pe peretele chiliei lui în lumină de aur aceste trei cuvinte:
„Crede, împlinește, folosește”.
A doua zi, călugărul stătu la cugetare asupra acestor trei cuvinte prin care Dumnezeu îi răspundea la chemare.
Dar nu putea înțelege totul.
Atunci, în altă noapte, glasul lui Dumnezeu se făcu auzit duhului călugărului.
Zise așa: Crede tot ceea ce ți-am făcut cunoscut, împlinește toate poruncile ce ți-am dat și folosește toate mijloacele de sfințire pe care le-am statornicit pentru mântuirea ta.
Și de-atunci, călugărul acela duse o viață întru totul plăcută lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău