Sfinții zilei
Sfântul Ierarh Leon cel Mare, Episcopul Romei (Sâmbăta morților – Moșii de iarnă).
Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei (29 sept. 440 – 10 nov. 461)
Sfântul Leon a fost succesorul Episcopului Sixt al III (432-440). În vremea respectivă hunii, prin atacurile lor, stăpâneau nordul Italiei. Atunci Sfântul Leon a salvat orașul, deoarece îmbrăcându-se în veșmintele sale arhierești și însoțit de consulul Avienus și de Trigețiu, fostul prefect al Romei, s-a îndreptat spre Abuleium (nu departe de Ravena) unde s-a întâlnit cu Atila. După ce au vorbit Atila s-a retras cu toată armata. Același lucru l-a făcut și la 15 iunie 455 când a ieșit întru întâmpinarea lui Genseric, regele vandalilor, rugându-l să poruncească ostașilor să nu dea foc orașului. Bătrânețea l-a împiedicat pe Sfântul Leon să ia parte la Sinodul al IV-lea Ecumenic din Calcedon (451), dar scrisoarea lui dogmatică din 13 iunie 449 către patriarhul Flavian, citită în plin sinod de trimișii săi, Paschasius, Episcop din Lilibe, Lucenţiu, Episcop d’Ascoli și Bonifaciu, preot din Roma a fost folosită de părinții sinodali pentru a combate învățătura ereticilor vremii respective. Marele păstor a trecut la Domnul la 10 noiembrie 461 și a fost înmormântat în Biserica Sfântul Petru din Roma. De la el au rămas peste 100 de cuvântări la sărbătorile mai importante, precum și 141 de epistole privitoare la credință și disciplină. Mulți necredincioși au fost primiți în Biserică prin învățăturile lui.
În această sâmbătă, a 18-a din luna februarie, se face pomenirea morților, motiv pentru care, încă de vineri, în familiile în care se respectă tradiția Moșilor de Iarnă, gospodinele prepară bucate pe care le vor duce la biserică, pentru a fi sfințite. Odată binecuvântate, bunătățile se împart pentru sufletul „adormiților“ pomeniți la slujbă.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea Moșilor de Iarnă
”Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Amin!”
Gândul zilei
„Să ne rugăm pentru cei morți, iar dacă cel mort este păcătos, să i se dezlege păcatele, iar dacă este un drept, să câștige prinos de plată și să mijlocească la Dumnezeu pentru noi.”-Sfântul Ioan Gură de Aur
Știai că?
Moșii de iarnă, sâmbăta pomenirii morților care cade înaintea Duminicii lăsatului sec de carne, la o săptămână după care începe Postul cel Mare al Paștilor. Pentru că mulți dintre drepții Vechiului Testament au murit cu speranța venirii lui Mesia, pe care însă nu L-au văzut, și pentru că, chiar dintre creștini, mulți au murit pe neașteptate, fără spovedanie și împărtășanie, fără pregătirea cu fapte bune, Biserica se roagă pentru ei, mijlocește la Dumnezeu cu slujbe și pomeniri, ca Dumnezeu să fie bun și iertător cu sufletele lor și să-i așeze în ceata drepților. În Postul Paștilor (Păresimi) mai sunt rânduite, pentru pomenirea morților, și sâmbetele a doua, a treia și a patra. În toate aceste sâmbete se pun în rânduiala slujbei cântări speciale pentru pomenirea obștească (generală) a morților, ca și în sâmbăta Moșilor de iarnă (de dinaintea Duminicii înfricoșatei Judecăți), numită și „Sâmbăta sufletelor”, așa cum se numește și sâmbăta „Moșilor de vară“, de dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt (a Rusaliilor), pentru că în aceste sâmbete se face pomenire pentru părinții, moșii și strămoșii noștri. Pomenirea morților în Biserici Ortodoxe și în unele păți ale Bisericii române, se mai fac și în sâmbăta numită „a Moșilor de toamnă“ (ultima sâmbătă dinaintea lăsatului sec de Postul Crăciunului). Biserica a consacrat ziua de sâmbătă pentru pomenirea morților. Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca sa elibereze din el pe toți drepții adormiți. Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbăta și pentru că aceasta zi premerge duminicii, ziua Învierii, numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei. În postul Sfintelor Paști există și rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioșii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor.
Pilda zilei
Cerul, pământul și lumea
Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru vița sa curată, a fost întrebat de un vecin:
– Cum faci tu de ești totdeauna atât de mulțumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.
– Foarte simplu – a răspuns celălalt, în fiecare dimineață, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Așa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă și de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte și de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezește în fiecare dimineață la viață. Așa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputințe, de cei ce au o viață mai grea decât a mea și pe care i-aș putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna liniște și mulțumire, atât în sufletul celui care primește cu recunoștință, cât și în sufletul celui care dăruiește cu drag.
Părintele Paisie Olaru a spus: “Cine este bun mai bun să se facă și cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. ”
Tradiții și obiceiurii
* Moșii de iarnă, numiți în popor și „Moșii cei mari” sau „Sâmbăta Morților, în această zi se pregătesc colivă, colac și vin, nelipsite de la nicio slujbă de pomenire a morților, alături de pomelnic și lumânări.
* În unele zone ale țării se obișnuiește ca în această zi să se pregătească piftii, numite și răcituri, fiind ultima zi când se mai pot găti aceste bucate, motiv pentru care Moșii de Iarnă se mai numesc și Moșii de Piftii.
*De asemenea, se mai crede că piftiile pregătite pentru această zi trebuie mâncate, astfel încât să nu mai rămână nimic pentru duminica Lăsatului-secului de carne, sau, în caz contrar, ele trebuie aruncate, pentru a se evita apariția valurilor de frig în plin sezon estival.
*Legat de această tradiție, se spune că în această zi femeile nu trebuie să mai lucreze deoarece vor tremura ca piftia și li „se va întoarce“ pomana înapoi.
*În Muntenia încă se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuț care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat, cât și celui care a primit.
*Se spune că cei care merg la cimitir trebuie să aprindă la mormintele celor dragi cel puțin două lumânări, deoarece numai așa se vor încălzi sufletele celor adormiți. De asemenea, există credința că sufletele morților se întorc în această zi pe pământ și se hrănesc cu aburii mâncărurilor care se gătesc pentru ei, astfel încât „hrana“ le ajunge tot timpul anului.
*Moșii de Iarnă deschid seria sâmbetelor pomenirii morților, care se va încheia, înainte de Săptămâna Patimilor, cu Sâmbăta lui Lazăr, care anul acesta va fi pe 8 aprilie.
