Sfinții zilei  

Sfântul Apostol Filip,unul dintre cei 7 diaconi; Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceii.

Rugăciunea zilei

Rugăciune a Maicii Domnului „Izbăvitoarea”

„O, Maică a lui Dumnezeu, ajutorul si apărarea noastră, te rugăm, fii Izbăvitoarea noastră, căci la tine am nădăjduit întotdeauna şi cu toată inima te chemăm: milostiveşte-te şi ne ajută, fie-ţi milă de noi şi ne izbăveşte, apleacă urechea ta şi primeşte rugăciunile noastre cele cu durere şi cu lacrimi, şi precum vei vrea linişteşte-ne şi ne bucură pe noi, cei ce iubim pe Fiul tău cel fără de început şi Dumnezeul nostru. Amin.”

Gândul zilei

Iubirea stă într-un sentiment de răspundere față de importanța celuilalt, față de valoarea celuilalt, față de mântuirea celuilalt. Dacă-l iubesc, țin să se mântuiască…  Părintele Dumitru Stăniloae

Știai că?

Ceasurile liturgice sunt slujbe de rugăciuni zilnice ce se găsesc în cartea numită Ceaslov. Ceasurile sau orele canonice fac parte din „Laudele mici” Aceste rugăciuni se citesc în tinda (pronaosul) bisericii,ca și Pavecernița și Miezonoptica. Ele se citesc aproape numai în mănăstiri și în unele catedrale Arhiepiscopale , la care se păstrează regula de slujbă a mănăstirilor. Citirea lor se face în momentul din cursul zilei indicate de însăși denumirea lor: Ceasul I, la începutul primului sfert de zi (ora 6 dimineața); Ceasul III, la începutul sfertului al doilea din zi (ora 9 dimineața): Ceasul VI, la miezul zilei (ora 12), iar Ceasul IX, la începutul ultimului sfert de zi (ora 15). Cu vremea, ele s-au grupat în jurul Laudelor mari (Vecernia și Utrenia), citindu-se astfel: Ceasurile I,III, și VI se citesc dimineața, între  Utrenie și Liturghie, iar Ceasul IX seara, înainte de Vecernie.

Pilda zilei     

 Un recunoscător adevărat

La Roma, un tânăr bogat suferise de o boală grea și apoi se făcuse bine.
Când ieși pentru prima dată afară, în grădină, se simți ca născut din nou și, plin de bucurie, lăudă pe Dumnezeu cu glas tare. Întorcându-și fața spre cer, el spuse:
„ O, Prea Bunule Părinte, dacă ar putea vreun om să-Ți răsplătească pentru ceva, cu câtă plăcere aș voi șă-Ți dau toate avuțiile mele!”
Aceste cuvinte le auzi Ion, numit Ciobanul, și zise tânărului bogat:
– De sus vine darul cel bun. Într-acolo nu poți trimite nimic. Haide, vino după mine.
Tânărul urmă pe moșneagul cel credincios și ajunseră într-o colibă întunecoasă. Acolo găsiră o grozavă sărăcie și suferință. Tatăl zăcea bolnav, mama se văita, iar copiii erau goi și plângeau pentru o bucată de pâine.
Tânărul se înspăimântă. Ion însă spuse:
– Iată aici un altar pentru jertfa ta! Iată pe frații Domnului și locțiitorii Săi!
Tânărul își deschise larg mâna asupra lor, le dădu din plin, și îngriji de bolnav. Iar sărmanii miluiți îl binecuvântară și-l socotiră un înger a lui Dumnezeu.
Ion zâmbi și zise:
– Așadar, îndreaptă-ți privirile recunoscătoare întâi către cer, și apoi spre pământ.

Oare câți bolnavi se vindecă de boli grele și uită apoi să mulțumească Domnului pentru binele primit!?

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău