Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur; Sfânta Marciana împărăteasa.
Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, se amintește de acuzațiile aduse de împărăteasa Eudoxia că și-ar fi însușit pe nedrept via văduvei Calitropia. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit de două ori din scaunul patriarhal, ca după un timp, să fie rechemat în scaunul patriarhal. A treia și cea din urmă dată a fost trimis la Cucus. De aici a fost dus la Aravissos și apoi la Pitius, unde a murit în anul 407. A fost îngropat în Comane. În anul 434, unul dintre ucenicii săi, numit Proclu (434-447), ajungând Patriarh de Constantinopol, a cerut voie împăratului bizantin Teodosie, să aducă în Constantinopol trupul Sfântului Ioan Gură de Aur. Abia în anul 438 creștinii au reușit să aducă trupul Sfântului Ioan Gură de Aur în capitală Imperiului Bizantin. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur să îndrepte nedreptatea pe care părinții săi, Arcadiu și Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea acestuia din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului și exilarea lui. Moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost duse mai întâi în Biserica Sfântului Apostol Toma, numită „a lui Amantie”, iar după aceea la Biserica Sfânta Irina. Aici, împăratul și patriarhul au desfăcut racla și au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune și emanând o mireasmă duhovnicească. Împăratul, în semn de smerenie, și-a dat jos mantia, semnul imperialității sale, și a întins-o sub raclă cu sfintele moaște, după cum aflăm din sinaxar și a spus cu lacrimi în ochi: „Iartă, părinte, greșeala ce ți s-a pricinuit ție din invidie! Să nu mă consideri pe mine părtaș la păcatul maicii mele, ca să pătimesc întru fărădelegea părintească. Măcar că și eu sunt fiul celei ce te-a alungat pe tine, dar eu nu sunt vinovat în necazul ce ți s-a făcut. Iartă greșeala ei, ca și eu să fiu liber de mustrarea ce stă asupra ei. Tot pieptul meu îl plec la picioarele tale și toată puterea mea o închin rugăciunii tale. Iartă pe aceea ce te-a mâhnit pe tine cu exilul, cea neînțeleaptă, căci ea s-a căit întru ceea ce ți-a pricinuit și-ți cere iertare, cu smerenie rugându-se ție prin gura mea”. A doua zi, dis de dimineață, Sfintele sale Moaște au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia, iar de aici la Biserica Sfinții Apostoli. Potrivit Tradiției, în momentul în care au fost așezate în această din urmă biserică, din gura Sfântului Ioan s-au auzit cuvintele: „Pace tuturor.” Racla cu Sfintele Moaște a fost îngropată în Sfântul Altar, lângă Moaștele Sfântului Grigorie Teologul.
După venirea cruciaților în Constantinopol, Moaștele Sfinților Ioan și Grigorie Teologul au fost duse în Veneția, iar apoi în Roma. Cinstitul său trup a fost așezat mai întâi într-un pridvor al unei Biserici medievale, închinată Sfântului Apostol Petru. Mai târziu, în dată de 1 mai 1626, acestea vor fi transferate în Biserica cea mare a Sfântului Petru, fiind așezate într-o Capela special amenajată pentru ele. După 800 de ani, moaștele celor doi sfinți au ajuns să fie înapoiată Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan Paul al II lea, restituite Bisericii Constantinopolului, în dată de 27 noiembrie 2004, Moaștele Sfinților Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Grigorie Teologul.
Sursa: Realitatea Spirituala
