Sfantul Efrem Sirul, supranumit “Harpa Duhului”, s-a nascut in jurul anului 306, in Nisibis, in Siria. In ciuda persecutiilor lui Diocletian, si in ciuda faptului ca in Nisibis isi aveau salas o multime de religii pagane, Sfantul Efrem a crescut intr-o atmosfera crestina autentica.
Din imnele sale putem trage concluzia ca ambii sai parinti erau crestini. Mai mult, Sfantul Efrem a crescut sub indrumarea Sfantului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales in 308. Efrem este botezat de tanar si apoi hirotonit diacon. Inzestrat cu darul lacrimilor si cu un enorm talent poetic pe care il pune in slujba lui Dumnezeu, Sfantul Efrem isi incepe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.
Dupa ce orasul scapa de trei asedii ale persilor (Sfantul Efrem punandu-le pe seama rugaciunilor Sfantului Iacob), nevrednicul de pomenire imparat Iulian Apostatul, in urma unei campanii militare dezastruoase, este silit sa incheie o pace prin care cedeaza Nisibisul persilor. Sfantul Efrem se refugiaza astfel in Edessa, unde si trece la Domnul in 373 sau 379, dupa ce intr-o calatorie la Cezareea Capadociei se intalneste cu Sfantul Vasile cel Mare. A fost inmormantat fara pompa, in cimitirul unde erau inhumati strainii.
Sfantul Efrem Sirul a facut foarte multe comentarii la Sfanta Scriptura. In original se pastreaza cateva comentarii la primele doua carti biblice: Facerea si Iesirea. Mai multe comentarii din Vechiul si Noul Testament se pastreaza in traduceri diferite, cele mai multe in armeana.
De la Sfantul Efrem ne-au ramas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem si predici, dar si cateva scrieri teologice. Dar cu siguranta cea mai cunoscuta compozitie a sfantului este rugaciunea care ii poarta numele si care a intrat si in slujbele Bisericii din Postul Mare. In ea simtim fara putinta de tagada duhul plin de smerenie si dragoste al celui pe care il cinstim ca pe unul din marii poeti traitori ai Bisericii Ortodoxe:
„Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin”
