Biserica ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Parascheva în fiecare an, pe data de 14 octombrie. Este cinstită în Moldova, deoarece de peste 350 de ani, moaștele ei se găsesc la Iași. Cuvioasa Parascheva a fost denumită în Moldova și „Vinerea Mare”, un simbol al unității ortodoxiei de pretutindeni, care arată viața de după moarte a Cuvioasei ca sfințenia ce ridică din neamul său pe omul care s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire și apropiere față de toți cei care mărturisesc întru aceeași credință.
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea Tracia, într-un sat numit Epivat, Selymbria pe țărmul Mării Marmar, lângă Constantinopol, din părinți de familie bună, evlavioși care au crescut-o cu frică de Dumnezeu, îndemnând-o întotdeauna să deprindă faptele bune, dar și rugăciunea, postul și milostenia. Pe când mergea la biserică, având zece ani, a auzit la biserică cuvântul Evangheliei: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să ridice Crucea sa și să urmeze Mie” (Luca 9, 23 ). Chemarea Mântuitorului a făcut-o să învețe ce înseamnă dorul de desăvârșire și și-a împărțit toate hainele săracilor. A făcut același lucru și cu alte ocazii, fără să țină seama de mustrările părinților. Fratele Cuvioasei, s-a călugărit sub numele de Eftimie, încă pe cînd trăiau părinţii iar după, a fost ales episcop în localitatea Madite. Parascheva, totdeauna a tînjit şi ea după viaţa ascetică întru numele lui Hristos. După moartea părinţilor, vrând să trăiască aproape de Dumnezeu. În drumul Său, Cuvioasa s-a oprit la Constantinopol, acolo unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe, urmând sfaturile acestora. A părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului, unde a rămas pentru 5 ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, unde s-a înălțat duhovnicește în rugăciune și s-a nevoit cu postul. Însă, într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i s-a arătat în vis și i-a spus să se reîntoarcă în locurile părintești: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“. Din Constantinopol, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a îndreptat către Epivata, acolo unde văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine, petrecând încă 2 ani, rugându-se pentru sine și pentru toată lumea, și-a dat obștescul sfârșit.Trupul ei a fost îngropat lângă biserică.
Trecând vreme de mulți ani, Dumnezeu a descoperit moaștele ei, prin vedenii, și le-a proslăvit cu facerii de minuni. Moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al românilor și bulgarilor și au fost așezate mai întâi la Târnovo. Au fost strămutate apoi la Belgrad, pe vremea sultanului Selim al II-lea, și în sfârșit au fost aduse la Constantinopol, la biserica patriarhiei. Aceste moaște în anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. Cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Astăzi moaștele Sfintei Parascheva se află în biserica sfintei Mitropolii din Iași.
Rugăciune către Sfinta Cuvioasă Parascheva
„Purtătoare de chinuri, Sfântă Parascheva, roagă-te Părintelui Ceresc ca pe mine, cel împovărat cu toate păcatele și neînfrânat, să mă ridice spre cuvântarea măririi Sale și să mă îndrepteze ca întotdeauna să am sus inima, să gândesc la cele cerești, iar nu la cele pământești.
Roagă-te la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că a auzit ruga ta cea cucernică, pentru ca și pe mine leneșul, cel ce mă trândăvesc spre rugăciune și spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, să mă îndrepteze și să-mi dea cuget, ca să doresc a mă ruga Lui neîncetat.
Cheamă și pe Duhul Sfânt, izvorul Care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta cea bună, ca să-mi zidească mie inima curată și duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele și mai vârtos să mă cheme și să-mi dea osârdie ca să mă nevoiesc în viață curată și să mă întărească în lucrarea faptelor bune.
Cred că toate acestea mi le poți mijloci mie, o, Sfântă Parascheva!, a tronul Sfintei Treimi și de vei vrea, tu ai puterea de a-mi ajuta mie, ca una ce ai preamărit pe Dumnezeu cu faptele tale. Amin!”
Sursa: Realitatea Spirituala
