Sfinții zilei
(†) Înălțarea Sfintei Cruci (Post).
Înălțarea Sfinteu Cruci, praznuita pe 14 septembrie, este cea mai veche sărbatoare închinată Crucii. Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, împaratul Constantin cel Mare a zidit o biserică a carei târnosire a avut loc pe 13 septembrie 335. Data de 13 septembrie nu este o zi întâmplătoare, dacă ținem seama că aceasta era ziua inaugurarii templului lui Jupiter de pe colina Capitoliului din Roma. Taânosirea bisericii ridicată pe locul statui lui Jupiter, era semnul biruinței creștinismului asupra păgânismului. Cu ocazia târnosirii a avut loc și instalarea Lemnului Sfintei Cruci în noul locaș. Astfel, punctul de plecare al cultului public și oficial al Sfintei Cruci a fost sfințirea acestei biserici. Meonologhiul lui Vasile II (secolul XI) precizează că pe 14 septembrie, după sfințirea bisericii, patriarhul Macarie a ridicat de pe un loc înalt, de mai multe ori, Lemnul Sfintei Cruci.
Menționâm că pelerina Egeria susține că Aflarea Sfintei Cruci a avut loc pe 13 septembrie, în aceeași zi în care s-a sfințit biserica Sfântului Mormânt. Potrivit cercetătorilor, Aflarea Sfintei Cruci și Inalțarea Sfintei Cruci au fost sărbători separate și cinstite la date diferite. In acest sens, părintele profesor Ene Braniste susține că în vreme ce Inălțarea Sfintei Cruci se prăznuiește pretutindeni (inclusiv la catolici) pe 14 septembrie, Aflarea Sfintei Cruci este sărbătorită la date diferite: în Biserica apuseană pe 3 mai, în Biserica din Alexandria pe 4 mai, iar la copți pe 6 martie.Racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luată de regele persan Cosroe în anul 614, când a cucerit Ierusalimul. Ea a fost recuperată de împăratul Heraclius și depusă în Biserica Sfântului Mormânt. Pe 14 septembrie 630, patriarhul Zaharia va înălța din nou Sfânta Cruce în fața poporului. Astfel, în ziua de 14 septembrie sărbătorim amintirea a două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Hristos și aducerea ei de la perși. – Creștin Ortodox.ro.
Gândul zilei
„Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzând pe faţa voastră armele care l-au doborât, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte a primit-o.” – Sf. Ioan Gură de Aur .
Rugăciunea zilei
Rugăciune la Înălțarea Sfintei Cruci
„Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe și cu fărădelegile mele cele rele. De aceea mă rog bunătății Tale celei nemărginite, ca să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin darul Tău, să câștig și eu asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.
De aceea întărește-mă, Doamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăință, întristarea morții Tale să o simt, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei. Și-mi înviază simțirile mele cele sufletești, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, precum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios pe care, rugându-se Ție, l-ai primit în Rai. Dă-mi, Doamne și mie, tâlharului celui rău, darul Tău, precum ai dat atunci aceluia și iartă păcatele mele pentru sfintele Tale Patimi și mă primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și ziditor ce-mi ești.
Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție în toate zilele Sfânta Biserică și le lasă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de împărăția Ta și să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase și zic către dânsa: Slavă ei pentru dragostea Ta!
Bucură-te, prea cinstită Cruce a lui Hristos, căci prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit.
Bucură-te, pom prea mărit, pentru că Tu ai ținut rodul vieții ce ne-a mântuit din moartea păcatului.
Bucură-te, toiagul cel tare ce ai sfărâmat ușile iadului.
Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului.
Mă bucur și eu, pentru că văd pe vrăjmașii Tăi surpați, iar pe prietenii Tăi că împărățesc în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta.
O, Hristoase, Răstignitul meu, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și ce necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea cum pot eu să fug de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile văzând pe Stăpânul meu că le iubește, le cere și le socotește Lui de mare cinste?
Rușine-mi este, cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce-mi aduc diavolii sau de trupul și gândurile mele cele rele sau pentru sărăcia și bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele mele, deoarece acestea toate mi le trimite pentru ca să mă apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvesc și să mă pedepsesc în această viață pentru binele meu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică.
Și de vreme ce este așa, înmulțește-mi Doamne ostenelile, ispitele și durerile, dar să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești și răbdarea și puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla. Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneț, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin și o măresc acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Pilda zilei
Cum să ne purtăm crucea
Un om viețuia alături de alți oameni care purtau în spatele lor o cruce. Și omul obișnuit își avea de dus propria cruce. La un moment dat, omul obosit de atâta drum și cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand:
– Doamne, Te rog scurtează-mi crucea; simt că nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine. Și începe a tăia din crucea ce-o purta…
– Doamne, îți mulțumesc atât de mult!”
Își continuă bucuros drumul anevoios gândind: Dacă acum mi-ai îngădui să mai tai puțin din ea, ar fi și mai bine…. Și o mai scurtează puțin.
Și mai bucuros continuă pe drumul vieții. Uitându-se în jurul lui, observă că ceilalți sunt din ce în ce mai obosiți și necăjiți. După ceva vreme întâlnește în drum o prăpastie mare, peste care trebuia să treacă. Ceilalți se folosesc de propria cruce pentru a trece, crucea fiecăruia era suficientă ca înălțime, atunci când o culca, unea cu ea cele două maluri. Transformând crucea în podul necesar, cei de lângă el au reușit să treacă peste prăpastie. Numai el a rămas neputincios în fața prăpastiei.
Indiferent de suferință, trebuie să o purtăm cu credință. Știe Domnul că purtarea ei cu credință ne aduce izbăvire.
Sursa: Realitatea Spirituala
