Sfinții zilei
Sfântul Mucenic Agatonic și cei împreună cu el.
Gândul zilei
„Nu înceta să aduci mintea înapoi la rugăciune, ori de câte ori este nevoie! Dumnezeu va vedea dorința ta sufletească și efortul tău și Își va trimite harul Lui, pentru ca să adune mintea ta din cele din afară. Când există har, toate se fac cu bucurie, fără efort.” – Starețul Efrem Filotheitul, Îndrumări duhovnicești, p. 26.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea către Domnul Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor!
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Preamilostiv, Răscumpărător al celor păcătoşi, pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat Cerurile şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult păcătoasă a plângerii şi ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre! Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit şi chinuit pentru păcatele şi fărădelegile noastre şi de aceea noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne şi Te pogoară către neputinţele noastre şi păcatele noastre nu le pomeni! Iartă-ne Doamne Iisuse Hristoase!
Cel care prin Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Mântuitorul nostru şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei Tale iertări! Iartă-ne, Doamne Iisuse Hristoase!
Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură, cădem la picioarele milostivirii Tale Dumnezeieşti. Iartă-ne Doamne Iisuse Hristoase!
Curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu Harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre, ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni, să-Ţi mulţumim pentru toate milele Tale, să lăudăm Preasfânt Numele Tău, dimpreună cu al Tatălui şi al Preabunului şi de Viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!”
Pilda zilei
Un vișin bătrân care ne-a însoțit cu frumusețea lui timp de 12 ani… Ne-a adăpostit cu umbra lui în zilele caniculare… Ne-a încântat ochiul când era plin de floare, de mireasmă în zile de primăvară… Ne-a dat din roadele lui îmbelșugate, vara și toamna… Ne amintea adesea de Rai, în diminețile însorite sau în răcoarea serii, în răsfățul adierii de vânt lin… Însă, venit-a vremea din urmă și pentru el…
Mai întâi s-a frânt o creangă groasă, apoi încă una, a rămas fără brațele principale, iar acum șchioapătă și abia respiră… Ultima milostenie a copacului va fi când din lemnul său ne va încălzi în zilele friguroase de iarnă… Așadar, copacul moare jertfindu-se și arde până în ultima clipă a existenței sale sau chiar mai nobil decât atât când se transfigurează și dăinuie prin aceea că ia chip de cruce, de troiță, de strană, de catapeteasmă, de icoană, de acoperiș, de scaun, de masă, de lingură, de podea, de gard, de barcă, de coșciug…ca să fie de folos și după ce a murit…
În Natură, „nimic nu se pierde, totul se transformă…” – (A. Lavoisier)
Trebuite să intri cu fierăstrăul, apoi cu drujba să-i faci chirurgie pe viu, să extirp din coroană, din corp, tot ce era putred…L-a durut… Cu greu m-am purces să fac operația…
Și nu a fost o simplă toaletare… Acum imaginea lui transmite o melancolie… E un doliu vegetal în împrejurimi… Trist este când moare câte un copac… Și nu e sentimentalism, ci conștientizare… Poate că natura, vrea să ne învețe încă un lucru: să ne gândim mai des la vremelnicia vieții și la moarte…
Sursa: Realitatea Spirituala
