Sfinții zilei
(†) Adormirea Maicii Domnului.
„ În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis:
Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc?
Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis:
Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie:
căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea.
Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis:
Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt!
Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre. Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neîndoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână, ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată.
Zi binecuvântată în brațele de har rugătoare ale Maicii lui Dumnezeu! – Evanghelia după Luca (10, 38-42; 11, 27-28)
„Înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură. Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne`a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată…Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu”. – Sfântul Dionisie Areopagitul despre Maica Domnului
Gândul zilei
„Ştiţi voi cine-i Maica Domnului?
Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul! Uşa Luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume; Uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat; Poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel (cap. 44, 2). Scară către cer, pod către cer; porumbiţa care a încetat pierderea sau potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Cădelniţă dumnezeiască, că a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Cine este Maica Domnului? Este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt.” – (Arhim. Cleopa Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa, nr.7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 23-25).
Rugăciunea zilei
Cuvinte de laudă aduse Maicii Domnului la praznicul Adormirii sale
„O, preaslăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pre Gavriil având începător cetelor: cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă”
„Întru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânţă, întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune, minune îndoită întru minune, s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip neştiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, curată fiind, şi cum Maică lui Dumnezeu fiind; ca o purtătoare de moarte, mirezme răspândeşti! Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine: bucură-te ceea ce eşti plină de dar!”
„Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu, tăiere aducând mâinilor celor ocărâtoare ale celui îndrăzneţ. Păzind întru slava Dumnezeirii cinstea sicriului celui însufleţit, întru care Cuvântul trup s-a făcut”
„De vreme ce Rodul acesteia Cel necuprins, prin carele Cerul s-a făcut, a luat îngropare de bună voie ca un mort, cum să nu sufere îngropare ceea ce a născut neştiind de nuntă”
„Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul-Dumnezeul tuturor; că precum întru naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a proslăvit întru dumnezeiasca mutare, cinste ţie Maicii ca un Fiu dăruindu-ţi”
„Cu adevărat pre tine ca pre o făclie luminoasă, a focului celui fără de materie, ca pre o cădelniţă de aur, a cărbunelui celui dumnezeiesc, întru sfintele sfintelor te-a sălăşluit, ca pre o năstrapă şi toiag şi lespede de Dumnezeu scrisă, ca pre un sicriu sfânt şi masă a pâinii vieţii, Fecioară Cel născut al tău”
„Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci cum ar fi fost prea curatul şi de viaţă începătorul trupul tău, împărtăşit cu ispita morţii?”
„Pre Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut; căci ca pre Maica Vieţii, la viaţă o a mutat, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc”
„În chimvale prin buze curate, cu alăută muzicească a inimii, în trâmbiţă cu bun glas a gândului înalt, întru bine slăvită şi aleasă ziua mutării curate Fecioare, cu mâini lucrătoare plesnind, să strigăm: Prea Slăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat!”
„Biruiescu-se hotarele firii, întru tine curată Fecioară, că naşterea fecioreşte, şi moartea arvunează viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară, şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta”.
Pilda zilei
Copacul e ca și omul
Faptul că un copac crește aproape la fel de organic ca și omul face să existe o asemănare cu omul… De la început până la sfârșit copacul reproduce viața omului…
Mai întâi este nevoie de o sămânță care pusă în pământ odrăslește…
La început copăcelul are nevoie de îngrijire ca și omul… Copilăria copacului presupune că trebuie udat, îngrijit, ocrotit, supravegheat…și apoi începi să numeri anii…
În creșterea lui se dezvoltă puțin câte puțin și capătă vigoare…
Copacul are tinerețe și bătrânețe…
Are nevoie de hrană, de căldură, de lumină ca și omul… Uneori se îmbolnăvește și trebuie tratate bolile; îl afectează intemperiile: arșița, seceta, frigul…
Are sistem vegetativ, trece prin anotimpuri și la vreme își arată roadele…
Unii copaci sunt mai frumoși, alții mai viguroși, unii mai înalți, alții mai scunzi, diferiți unii de alții ca și oamenii…
La timpul lor, de maturitate, polenizează…ca un preludiu de nuntă…
Vântul asigură muzicalitatea foșnetului de frunze și dansul împerecherii florilor…
După o vreme, îmbătrânesc…se usucă crengile, se rup, se apleacă ramurile obosite, cad la pământ frunzele…
Sursa: Realitatea Spirituala
