Sfinții zilei
†) Soborul Sfinților 12 Apostoli; †) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț (Dezlegare la pește).
Soborul celor 12 Apostoli, ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, care au propovăduit Evanghelia în toată lumea, după cuvântul Domnului care a zis:
„Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20).
Ei au fost chemaţi la apostolie de Domnul Însuşi şi au fost martorii propovăduirii, Pătimirilor şi Învierii Sale. Cei 12 Sfinţi Apostoli sunt: Petru, Andrei, Iacob şi Ioan (fiii lui Zevedeu), Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda Tadeul, Simon Zilotul şi Matia.
Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său de iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După pescuirea minunată de pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni.
Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm ca este fratele lui Simon Petru. Sfântul Apostol Andrei este numit cel dintâi chemat.
Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Împreună cu fratele său, lăsându-şi corabia, pe tatăl său şi mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască.
Ioan a fost fiul lui Zevedeu şi al Salomiei. Acesta a fost chemat de Hristos de la mrejile pescăreşti la propovăduirea Evangheliei. La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pământul să umple.
Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Bartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria şi în Asia de sus, India, apoi în Armenia cea Mare şi în Alvan, cetatea Armeniei.
Toma, care se numeşte Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pământ cu oamenii şi umbla prin cetăţi şi sate învăţând popoarele şi tămăduind toate suferinţele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui şi văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie şi umblă după El, nesăturându-se de cuvintele cele dulci şi de vederea preasfintei Sale feţe. Şi astfel s-a învrednicit a fi rânduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului până la mântuitoarele Lui patimi
Matei înainte de a ajunge apostol a fost vameș si se numea Levi. Acesta era originar din Capernaum și era fiul lui Alfeu. Potrivit Tradiției este autorul primei Evanghelii.
Iacob al lui Alfeu a fost fratele lui Matei, iar tatăl lor se numea Alfeu.
Iuda Tadeul a fost fratele Sfântului Iacov cel Tânăr, rudă cu Domnul Iisus Hristos. A fost unul dintre cei 12 Apostoli. A predicat Evanghelia în Iudeea, Samaria, Idumeea, Siria, Mesopotamia și Libia.
Simon Zilotul este numit şi Natanel. Acesta și-a lăsat casa, părinții și mireasa pentru Mirele cel ceresc. El a propovăduit în Mauritania, Africa și Britania, unde și-a dat și sufletul său, fiind răstignit și îngropat.
Matia s-a numărat în rândul Sfinţilor Apostoli în locul lui Iuda vânzătorul și a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară.
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Rameț din Munții Apuseni și apoi ca egumen al Mănăstirii Rameț din județul Alba. Pe peretele bisericii de la Rameț, perete care desparte naosul de pronaos, se află următoarea inscripție: „Scris-am eu mult greșitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crișul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscripție este prima mențiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre. Potrivit tradiției Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga, postea și săvârșea sfintele slujbe. Nu mânca decât sâmbăta și duminica, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine. Sfântul Ghelasie era atât părintele sihaștrilor din Munții Rameț, cât și al sătenilor din Țara Moților. Mulți din cei stăpâniți de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale. La trecerea sa la cele veșnice, trupul său a fost îngropat lângă vechea biserică a Mănăstiri Rameț. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat. Moaștele sale au fost scoase la iveală în anul 1925, când, în urma unei ploi torențiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserică a Mănăstirii Rameț și s-a oprit lângă sfântul altar. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnavă de epilepsie s-a vindecat dupa ce s-a atins de el. Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât canonizarea oficială a Sfântului Ghelasie și trecerea numelui său în calendarul ortodox. Canonizarea solemnă s-a făcut la Rameț la 29 iunie 1992. Pomenirea Sfântului Ierarh Ghelasie de la Rameț se va face la 30 iunie.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Ghelasie
„Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută din înălțimea plină de slavă a cerului și te milostivește de suferințele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și roagă pe Stăpânul și Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu știință și cu neștiință, le săvârșim neîncetat, că și pentru puțina noastră dragoste față de El și față de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv și iertător și să îndepărteze de la noi toată suferință și durerea. Fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca, urmând pildă credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale și trecând din această viață, să ne bucurăm împreună cu ține și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de Împărăția cea nesfârșită a cerurilor, că acolo, înconjurați de cetele îngerilor, să aducem mărire, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
Cum pot fi sigur că cineva mă iubește cu adevărat? Nu mai întreba pe cineva: „Mă iubeşti?” Dacă nu simţi asta din faptele lui faţă de tine, înseamnă că răspunsul îl ştii deja, doar că îţi vine greu să îl accepţi… Adevărul doare o vreme, dar minciuna doare toată viaţa… Cea mai frumoasă cale de a face un om să te iubească este să îi atingi sufletul acolo unde alţii l-au lovit. Octavian Goga spunea că „sufletele care nu-şi spovedesc niciodată tainele sunt ca odăile cu ferestrele închise, care nu se aerisesc”. Şi este cu neputinţă în viaţă să ştii tot, să ai tot, să iubeşti pe toată lumea şi să fii pe placul tuturor. Un proverb spune aşa: „Dacă urmează să călătoreşti, roagă-te o dată, dacă trebuie să mergi la război, roagă-te de două ori, dar, dacă urmează să te căsătoreşti, roagă-te de trei ori!” – Protosinghel Hrisostom Filipescu, Fragment din cartea „Dragostea naște dragoste”.
Știai că?
Mănăstirea Râmeţi din Județul Alba, are în incintă o biserică-monument istoric, care, în urma săpăturilor de restaurare, în 1989, a fost înălţată mai mult de doi metri şi adusă la suprafaţa solului. În urma cercetării fragmentelor păstrate din cele 7 straturi de pictură, s-a dedus că biserica ar fi fost zidită înainte de sec. XIV, deoarece primul strat de pictură datează de la începutul secolului respectiv, deci biserica exista dinainte. Un fragment din acest strat, păstrat în altar la proscomidiar, reprezintă scena „Punerii în mormânt“, iar alt fragment de pe peretele de răsărit al naosului arată o scenă de martiriu. Aceste cercetări întăresc adevărul istoric că în Transilvania exista o organizare bisericească superioară, cu un ierarh propriu în fruntea ei, având titlul de arhiepiscop şi o cultură autohtonă, încă înainte de sec. XIV Fragmentul din al doilea strat de pictură, păstrat pe arcada dintre pronaos şi naos, datează din 1377: „Am scris eu păcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihail, adică zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea episcopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 6885 (1377), luna iunie“. Scena pictată de deasupra inscripţiei, realizată cu o remarcabilă artă, reprezintă scena Deisis, având în centru pe Iisus Hristos, învăţător încadrat de şase personaje: trei de-o parte, trei de altă parte; două dintre ele, care stau lângă Iisus, cu mâinile întinse în rugăciune sunt Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, iar celelalte sunt doi îngeri şi doi sfinţi militari. În stilul acestei picturi se observă mari afinităţi cu pictura bisericilor din Țara Românească, ceea ce dovedeşte că mănăstirea Râmeţi a constituit un centru de rezistenţă ortodoxă şi naţională pentru românii din Ardeal, păstrând permanent legătura cu românii de peste munţi, realitate consemnată şi de celelalte fragmente de pictură, din alte straturi, ca cel din 1483 şi cel din 1743, zugrăvit de Grigore Raniţe şi ucenicii săi, în stil post brâncovenesc.
Pilda zilei
Închide ușa
Era o bătrână într-un sat, căreia nepoţii îi spuneau ”Bunica-închide-uşa”. Porecla aceasta şi-o căpătase astfel: Ori de câte ori nepoţii ei plecau în oraş, la şcoli sau la cine ştie ce treabă, ea le spunea:
– Dumnezeu să-ţi ajute, nepoate, să poţi închide uşile bine.
Iar dacă vreunul o întreba: Ce uşi, bunico?, ea îi spunea:
– Pe unde vei merge, bagă bine de seamă să-ţi închizi întâi uşile urechilor tale la toate şoaptele ispititoare ale satanei. Pe urmă să-ţi închizi uşile ochilor tăi: să nu citeşti cărţi rele, pline de otravă şi să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliştea ochilor. Tot aşa cu uşa gurii. Adu-ţi aminte de vorba veche: „Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele”. Şi mai adu-ţi aminte de ce-a spus Mântuitorul că pentru orice cuvânt nefolositor sau rău, omul va da socoteală în ziua judecăţii. Dar mai presus de toate, nepoate dragă, să-ţi închizi bine uşa inimii tale împotriva ispitelor rele. Să laşi deschise uşile tale numai pentru Dumnezeu.
Sursa: Realitatea Spirituala
