Sfinții zilei
Aducerea moaștelor Sfinților Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan.
Sfinții Mucenici Chir și Ioan au trăit în timpul împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea). Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei. Sunt numiți doctori fără de arginți, deoarece îi îngrijeau pe cei bolnavi fără să ceară vreo răsplată. Cei doi mucenici au suferit moarte martirică în orașul Canope (lângă Alexandria – Egipt) și sunt pomeniți de Biserica Ortodoxă la data de 31 ianuarie. Trupurile lor au fost îngropate în taină de creștinii din Canope și au stat ascunse până în vremea împăratului Arcadius (395-408) și a patriarhului Teofil al Alexandriei, când au fost descoperite. Sfintele moaște au fost aduse în Menuthis, o cetate egipteană cu multe temple păgâne, unde s-a construit o biserică în numele Sfinților Chir și Ioan, de către patriarhul Alexandriei. După ce Sfântul Chiril al Alexandriei L-a rugat stăruitor pe Dumnezeu ca să-i aducă la credință pe păgânii din cetatea Menuthis, a văzut un înger care i-a spus că aceasta se va întâmpla numai după mutarea moaștelor Sfinților Chir și Ioan în cetate. Și, într-adevăr, după strămutarea sfintelor moaște în anul 412, mulți locuitori ai cetății egiptene s-au vindecat de boli grele prin rugăciunile înălțate lângă racla Sfinților Doctori fără arginți, botezându-se apoi și devenind creștini.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan
„Sfinților Mucenici și Doctori fără de arginți, făcătorilor de minuni Chir și Ioan, cei ce, călăuziți de Duhul Sfânt, ați lepădat toată grija pământească și ați slujit Împăratului ceresc spre viața cea nemuritoare, primiți această puțină rugăciune a noastră! Nu suntem vrednici să mulțumim pentru binefacerile voastre, nu avem sârguință care să ne apropie de dragostea lui Dumnezeu și nici fapte bune către aproapele nostru, care să ne aducă îndurare. Dar, știindu-vă grabnic apărători ai creștinilor, către voi îndrăznind, cerem cu stăruință: Vindecați rănile sufletelor și ale trupurilor noastre, Sfinților, că greu pătimim, și izbăviți-ne de ispitele și de primejdiile cu care vrăjmașul ne îngrozește. Rugați-vă Stăpânului tuturor să ne ierte păcatele și să ne dăruiască luminare minții și inimii noastre, călăuzire la ceas de nedumerire, sprijin în lucrarea faptelor bune, spor în credință, pace, sănătate și ajutor în toate cele bune, pentru ca, prin mijlocirile voastre, să ne facem vrednici Împărăției cerurilor, slăvind pe Treimea Cea nedespărțită în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Crucea pe care o poartă omul e o suferință, fie sufletească, fie trupească, fie că e vorba de un dor neîmplinit, de o lacrimă. Contează să ne-o asumăm, chiar dacă nu e dată.” – Mitropolitul Bartolomeu Anania
Știai că?
Ierurgiile sunt slujbe bisericești pentru binecuvântarea și sfințirea omului în diferite împrejurări ale vieții, precum și pentru binecuvântarea și sfințirea naturii înconjurătoare și a lucrurilor folositoare omului. Ierurgiile se săvârșesc pentru oamenii vii sau morți, și pentru lucruri sau natura înconjurătoare. Pentru oameni, ierurgiile sunt prezente la nașterea pruncului, cele pentru mamă și pentru prunc ( în afară de Sfântul Botez care este Taină). Slujba înmormântării este ierurgie, panahida și parastasele sunt ierurgii. Cel mai folosit element pentru sfințire din natura înconjurătoare este apa, care devine ea însăși mai departe element sfințitor. Apa, ca element de sfințire îl găsim și în Vechiul Testament, după cum citim în Sfânta Evanghelie: „căci, din când în când, un înger al Domnului cobora, sfințind apa.”Sfințirea cea mare a apei este ierurgie. Un alt element din natură, destul de des întâlnit pentru sfințire, este untdelemnul. Ierurgiile sunt instituite de Biserică, din încredințarea Domnului; prin ierurgii dobândim darul lui Dumnezeu și ajutor dumnezeiesc, se binecuvintează și se sfințesc oamenii, munca și îndeletnicirile lor cele bune, împrejurările și întâmplările importante din viața omului ( de bucurie sau de supărare), dar și cele înconjurătoare precum casele, mormintele, animalele cele folositoare, roadele pământului, țarinile, holdele, viile, livezile, grădinile împlinindu-se astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice:” Dumnezeu bogat fiind în milă”, ” în multe chipuri ne sfințește”.
Pilda zilei
Binecuvântarea mesei
Un Împărat a văzut că supușii săi mâncau fără binecuvântare, fiecare se pune la masă și mânca cum nimerea. Într-o zi Împăratul, a spus unui slujitor să vină să fure de pe masa lor, când vor fi toți la masă, fără să scoată o vorbă. Intra acesta când era petrecerea în toi și fura de pe masa Împăratului și fuge. Cei de la masă s-au revoltat și i-au atras atenția Împăratului, dar Împăratul a spus că nu a văzut nimic. Peste un timp, vine și fură iar. Boierii au reacționat și i-au spus Împăratului: – Cum te faci că nu vezi că a furat, pentru că din fața ta a furat!
– Și cu ce v-a deranjat?
– Păi cum Împărate, nu-i frumos să ai o asemenea atitudine față de Împăratul tău. Să furi de pe masa lui.
– Bine spus! Dar ia să vă întreb eu.. Voi care mâncați și uitați să îi mulțumiți lui Dumnezeu, nu sunteți oare niște tâlhari care furați de pe masa Lui?
Uitând că El este cel ce crește și hrănește lumea? Și s-au rușinat boierii la vorbele acestea și au plecat capetele! Cel care face rugăciune este cel care stă cu Împăratul la masă!Iar cel care mănâncă fără rugăciune, este hoțul care fură de la masa Împăratului!
Acestea să le aveți în minte, pentru că dacă avem trezvia rugăciunii, avem simțurile toate tăiate împrejur, ureche la lucrul bun, ochii la lucru bun, limba la lucru bun…
„Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.”(Psalmistul David)
Noi totuși existăm și mâncăm din mila lui Dumnezeu, și nu întotdeauna din truda noastră, Apostolul Pavel spune: „Blestemat este cel ce spune că brațele acestea (ale noastre), m-au hrănit și m-au crescut!” Totul de la Dumnezeu vine!
Sursa: Realitatea Spirituala
